Ai grijă ce-ți dorești să porți! Ia revelează nu doar silueta, ci și personalitatea

Am fost și eu furată de versatilitatea iei, a fotelor și brâielor combinate eclectic, iar în ultimii 10-15 ani am adunat diverse piese de prin târguri sau de la Muzeul Țăranului Român. Am dat o grămadă de bani pe fuste și pălării etno de prin țările lumii, de pe care șterg praful sau le-am folosit în câteva ședințe foto.

Și a mai trecut un 1 Decembrie și iar s-a umplut netu’ de ii și fote propuse în aceleași combinații ca până acum, considerate “piese de rezistență”.

Când se apropie ziua națională începe marele scouting! O ie, mai originală, mai kitchoasă, o fotă sau măcar o bundiță sau o vestă. Trece repede, e înghesuită în dulap și, dacă are noroc, mai rezistă și anul următor. Nu merge așa! Ori îți place, ori o urăști! Un element al costumului tradițional, măcar unul, dacă ar fi prezent în garderoba fiecărei femei, spiritul românesc ar prinde putere, iar nouă ne-ar crește stima de sine. Pentru că așa funcționează: o piesă tradițională este alcătuită din materialele venite din natura pământului, care în contact cu acest imens organ cu multiple sensibilități numit piele, transmite mesaje spre creier. E anatomie, nu inventez nimic. Ce îi transmitem creierului nostru? Probabil că suntem români pe 1 Decembrie, el bietul se programează și ori intră în panică fiindcă nu mai știe unde e ia de anul trecut, ori în spending mode pentru o nouă achiziție.

Nu știu dacă e bine, dar noi nu am colonizat pe nimeni. Cu siguranță e rău că suntem teren de cucerit pentru multe noutăți venite din ceea ce noi afirmăm de prea multă vreme că ar fi lumea civilizată. Până să fie promovați designerii români – promovare la care am contribuit -, shoppingul se făcea de la Paris, Milano și Viena. Ce efecte a avut acest comportament? În primul rând, dar nu doar datorită, au dispărut producătorii tradiționali de țesături, fabricile nu au acceptat să își creeze propriul brand și au lucrat ca sclavii pentru brandurile civilizate, iar designerii, mulți dintre ei, s-au străduit să se mențină pe piață, de multe ori fără niciun sprijin, autodidacți, mă refer la cei care nu s-au bucurat de diverse sponsorizări; unii dintre ei, extrem de talentați, nu au reușit să devină nume sonore. 

Nu e nimeni de blamat! E rezultatul cuceririi globale care, să fim onești, ține încă de la apariția creștinismului! Câtă frică le era propăvăduitorilor când veneau cu cădelnița cu tămâie și impuneau cămăși simple, fără broderii! Știau că fiecare împunsătură de ac lega destine, făcea sau desfăcea vrăji, fiecare culoare impunea o stare sau transmitea un mesaj despre și către. Mesajul fiind puternic, el trebuia controlat și deci eliminat, era mai ușor. S-au făcut multe studii și chiar am fost și eu surprinsă să aflu, cu date și fapte, cum li s-a transformat viața africanilor sau aborigenilor colonizați de francezi sau englezi. E greu de dus sa afli că tot ce ai învățat în familie e inutil și că trebuie să te tunzi, să te îmbraci și să te porți conform lumii civilizate. Rezultatul, de exemplu, într-un astfel de studiu pe care l-am citit, arată că a crescut depresia și suicidul în primul rând la copiii care erau obligați să meargă la școală și deci să se adapteze. Contemporană cu epoca comunistă, am prins și eu din spiritul egalitarist al uniformei, în contrast cu moda pe care o admiram doar la TIB, că doar era marfă de export, deci un rău tolerat, care servea imperialiștilor și capitaliștilor… pfff… ce mi-ar fi plăcut să port ie atunci… nici măcar pe 23 August n-o făceam… purta cineva ie pe 23 August? Deci am rezistat!

De 1 Decembrie se propune “piesa de rezistență – ia”. Pentru că transcende, peste timp și spațiu. Anul ăsta mai puțin decât în anii trecuți și e evident de ce – e în tranziție. E între globalizare și identificare. Dacă burka și sariul sunt acceptate în Europa și America este dovadă de rezistență la schimbare? De impunere? De afirmare a identității? S-a declinat mult, filozofic, religios, sociologic, doar pe aceste câteva teme ca să ne dăm seama, de fapt, ce rol imens joacă costumul tradițional.

Să mai purtăm ie? Eu aș impune-o femeilor din politica românească, alternată evident cu fotă sau cămașă, în funcție de siluetă. Să avem vreun item tradițional în garderobă? E un must have. Nu propun o uniformă, ci piese de rezistență capabile să ofere un scut protector în fața unor schimbări incerte. Aparent uniformizat, costumul popular este unic, așa că dacă îl încercați, să fie autentic și unic, ca voi!

De la Regina Maria, Brâncuși și Maria Tănase, doar Iulia Gorneanu reușește să arate bine în ie și o onorează la adevărata valoare. Restul e … “musculițe” de 1 Decembrie, no offense!

Credite foto: www.stirilekanald.ro, www.historia.ro, www.europafm.ro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *