Am dezvoltat recent un mare respect. Pentru ou

Orice, dar să scriu despre cât de mult îmi plac ouăle, nu credeam că o să ajung! Credeam că doar Brâncuși face ouă …tari… Nici acum nu sunt hotărâtă dacă îmi place mai mult “Începutul lumii” decât “Nou-născutul”. Amândouă sunt niște consecințe și amândouă au formă de ou.

Despre ou e vorba acum. Ca prima celulă, ca prima sămânță din care lumea se naște. Pff… până și sămânța are formă de ou! Încep să privesc oul din altă poziție, una de respect și mirare, curiozitate și iritare. Dacă gândindu-mă la “Începutul lumii” mă imaginez oglindindu-mă în suprafață șlefuită, pei nu-mi vine mie să spun că sunt în mijlocul Universului!

În interiorul formei perfecte și liberă, cumva, de gravitație… de aici îmi vine iritarea. Mirarea a venit la Muzeul oului din Vama, Bucovina. M-am surprins rămânând minute în șir să descifrez desene și culori, simboluri și inițieri ca și cum vedeam pentru prima dată ouă încondeiate. Nu le-am dat prea mult credit până acum, le găsesc prea colorate și complicat desenate. Mi-a fost de ajuns să aud că sunt făcute “cu intenție” și asta a apăsat butonul cu curiozitatea. Fiecare ou poartă simboluri – soarele, luna, stelele, apa, copacul și spirala vieții, toiagul ciobanului, nicovala fierarului. La care se adaugă intențiile: spicele de grâu pentru noroc, ștergarul cu cele două cărări ale mirilor care erau legați, nu prin verighetă, ci prin ștergarul care se așeza deasupra ușii, ca să aibă o relație armonioasă, cărarea rătăcită, adică spirale pe un singur rând, ca acela care a pierdut drumul să și-l poată regăsi, singur, că doar e treabă de dezvoltare personală (asta se adresa celor căzuți în patima băuturii sau femeilor necredincioase). Cele mai multe se referă la familie, la părinți, la cei doi și diversele lor cărări care sunt susținute de simbolul bunăstării, al alegerilor înțelepte, al Sfintei Treimi.

Mai erau și din cele care apară de deochi și invidie… chiar multe. Ouăle astfel informate erau sfințite la biserică și îngropate în oale de lut, la marginea ogoarelor. Așa se explică, poate, de ce la Vama nu prea au călcat prădătorii, dar și faptul că astfel au putut fi deescoperite și puse spre cunoaștere ouă încondeiate vechi și de 150 de ani. N-am știut toate astea, le-am aflat de la curatorul și proprietarul muzeului, Letiția Orsivschi, care, ce să vezi, e inginer textilist și designer vestimentar… soarta. 

A adunat peste 11 000 de ouă. Din toată lumea. De la cele dezgropate din pământul strămoșilor până la alte continente. Ouă de toate felurile. De la cele gen Faberger sau din argint și sticlă, la cele de struț, de cobră, din diferite esențe de lemn. Multe purtând simboluri, altele atingând apogeul kitsch-ului cu decupaje și alegorii, cu broderii și aplicații, chiar și de fermoare, nu doar de pene și scoici. Pictate în mii de culori sau monocrome, cu mărgele de ceară cele mai multe, dar și de sticlă sau argint. Sunt și cele de jad, dar asta e altă discuție. Recunosc că am fost dezamăgită de cele din Peru… mă așteptam la mai mult de la culorile care ne leagă, roșu, galben și albastru, dar probabil Letiția a stat mai puțin în zonă și n-a făcut cunoștință cu respectul lor pentru început, pentru felul unic în care plantează semințele, nu în pământ cum ne-am obișnuit, ci în fiecare ființă, plantează semințele înțelepciunii, creativității sau structurii într-o perfectă armonie dintre feminin și masculin. Simplu, nu?!

Un muzeu în Guiness Book, organizat aproape impecabil, dar mai mult decât premii și diplome, aici au fost investiți probabil mult timp și bani și avem de învățat.

Am luat și eu cam un carton de ouă și fiica mea m-a întrebat când le îngropăm, ca să se întâmple ce scrie pe ele. Asta-i treaba, trebuie scrise cu mâna și intenția personală, trebuie ca respirația ta să le zvânte vopseaua. Cu scrisul am înțeles că nu-i prea greu, dar găsești 3-4 ore de liniște potrivită pentru a scrie în început ce vrei să creezi? E simplu. Ca și oul. Cum spunea Brâncuși: “Complexitatea e simplitatea rezolvată”. Ca tendința aia din modă, cel mai greu de găsit și de îmbrăcat – less is more.

Poate cel mai important este faptul că intenția contează. Poate că nu face toată treaba, dar e sigur că formele și culorile ne transmit și ne comunică către și dinspre și atunci cred că e o mare pierdere de energie în îmbrăcatul doar ca acoperire, în vopsitul ouălor doar că așa se face. Tari ouăle, nu-i așa?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *