Doamna Chiajna (1525-1588) – Prima femeie care a condus o armată la război

Al doilea episod al serialului Arhetipuri feminine reinterpretate, în care voi revizita galeria femeilor extraordinare ale României și vă voi demonstra că oricând o figură emblematică a trecutului poate deveni modelul oricăreia dintre noi. Pentru că într-o lume care a luat-o razna e frumos să te însoțești cu o valoare atemporală, nu?

Necruțătoare, ambițioasă, lipsită de scrupule, mercantilă, posesivă, luptătoare și, evident, inteligentă și diplomată. Mă gândesc la Cersei din Game of Thrones când mi-o imaginez. Așa îmi și doream să arate în final, dar nu, nu s-a potrivit, ar fi fost chiar prea de platou de filmare și atât. Nici Lucreția Borgia nu e departe, dar… am cugetat la epocă și Elisabeta cea Regină a Angliei mi s-a părut mai aproape de adevăr. Ei, cum ar fi o fustă pe crinolină de un metru diametru în istoricul an 2020!? Mă gândesc la 5G, nu la altceva!

Revenind la personajul nostru, sunt fascinată de viața ei. După ce se casătorește și are șapte copii, reușește – într-o epocă în care doar mijloacele pentru obținerea puterii erau diferite de timpurile noastre – să obțină, cu multă diplomație, influența cadânelor Sultanului Soliman ca să-și readucă soțul exilat la Istanbul. Acesta însă se îmbolnăvește și moare repede și boierul, tot boier, năvălește să preia puterea. Dar ce să vezi?! Doamna se opune, își pune platoșa și scoate sabia din teacă, conduce armata la război și câștigă! Cum e femeia care își vede doar propriul interes, doamna înșală încrederea aliatului, iar acesta, mai influent, o exilează la Alep unde, fără rang și alai vinde nimicuri prin târguri, ca să supraviețuiască. Mai mult, reușește să își folosească copiii ca monedă de schimb: își obligă unul dintre fii să devină musulman și una dintre fiice să se mărite cu un sultan și astfel revine în țară. În urma ei rămân ctitorii, lăcașuri de cult, inclusiv cea mai veche școală din Câmpulung Muscel.

Fotografii © Alex Gâlmeanu, Model Andreea Badea

Despre ea aș zice că este prototipul femeii-bărbat. Cea care, dacă nu are sabie, măcar are volan de SUV și își conduce copiii la școală, la balet, la fotbal – pentru că bărbatul e ocupat cu politica de la TV sau lipsește cu desăvârșire – și eventual conduce departamentul de marketing, dictând angajaților uneori și gândurile lor personale.

Are o siluetă ușor ambiguă – chiar dacă se decoltează, preferă haine comode, care să-i permită să-și mai suflece mânecile din când în când. Atunci când se simte nesigură își trage niște unghii false, pentru că în celulele ei încă mai sălășluiește animalul de pradă.

Doar că nepoata lui Ștefan Cel Mare trăia într-o epocă în care plasticul nu exista, iar hainele erau doar plant based sau life like, provenite din piei și blănuri de animale. Așadar, să nu ne mire poveștile despre intrigi amoroase și sângeroase pe la diverse palate europene. Pentru că hainele influențează stările, comportamentul, iar în acest caz cucerirea era de alt fel, nu de teritoriu, ci de persoană. Aș zice că Doamna Chiajna este la limita senzualității și, dacă îi punem o armă în mână, este cu siguranță femeia care ocupă locul bărbatului absent.

De obicei, femeile cu personalitate de luptător se îmbracă în haine care să le permită să se miște liber. Am urmărit și eu o astfel de linie, însă ținând cont de poziția de conducător de oaste, mi-am imaginat o femeie care trebuie să atragă atenția, să își facă prezența remarcată. Toate epitetele cu care a fost caracterizată m-au dus cu gândul la un animal, o felină care în mijlocul junglei plină de prădători își apără poziția.

Rochia animal print atrage atenția, iar trench-ul din piele amprentată cu structură de oțel și mâneci detașabile e gândit să poată oferi libertate de mișcare. Detaliile de pe coroana domnească sunt foarte expresive și în alte circumstanțe le-aș fi imaginat din metale prețioase. Am ales bandana din piele și franjurii detașabili, pentru că textura aceasta e mai aproape de personalitatea ei, iar franjurii atrag atenția, intrigă și cheamă la acel dialog croit de femeia copleșită de rolul în care a intrat de bunăvoie, dar cu dor de mângâieri.

E o combinație întâlnită destul de des, doar că de multe ori este lipsită de grație și de aceea sfârșește în a fi evitată, uitată și întrebându-se de ce astrele nu o ajută. Instinctiv, avem nevoie de armonie și aceasta este lăsată în derivă când o femeie încearcă să inventeze înjurături drăgălașe, conturul rujului îi depășește buzele și metalele mai mult sau mai puțin prețioase care îi accesorizează ținuta sunt doar de intimidare. Măcar dacă le-ar folosi! Prefer o femeie care înjură neaoș și cu poftă, e mai autentică și inspiră mai multă încredere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *