Elisabeta Rizea (1912- 2003) – Eroina luptei anticomuniste din Făgăraș

Al șaselea  episod al serialului Arhetipuri feminine reinterpretate, în care mă bucur de prezența femeilor extraordinare ale României și vă voi demonstra că oricând o figură emblematică a trecutului poate deveni modelul oricăreia dintre noi. În frumoasa nebunie a lumii noastre e necesar să te însoțești cu o muză.

“Dârzenie, franchețe amețitoare, o stranie capacitate de recuperare a mândriei prin suferință, curaj, demnitate și vehemență exemplară.”

Am auzit despre Elisabeta Rizea, ca majoritatea de altfel, odată cu publicarea Memorialului durerii, dar recunosc că nu a fost un wow stilistic precum Martha Bibescu sau Elvira Popescu… Cum se învârte ea roata istoriei și cum din dușman al poporului Elisabeta a devenit eroină, asa m-a impresionat de curând o ilustrație în care apare cu basmaua pe cap. Poate mi s-a activat ceva în memorie și mi-au revenit imaginile bunică-mii care, deși purta și pălării, la biserică mergea doar cu basmaua pe cap. Bunica n-a fost luptătoare antiregim, dar îmi amintesc poveștile ei despre fiertura din coji de cartofi sau pâinea tare ca bolovanul înmuiată în apă ca să devină comestibilă și care s-a luptat în primul rând să aibă copii… și ce să vezi, zilele trecute căutam niște imagini pe Pinterest și mi s-a umplut pagina de propuneri ale designerilor de anul trecut cu o grămadă de basmale.

Elisabeta Rizea. Credit foto: adevarul.ro

Povestea e contemporană și cu siguranță sunt multe femei care și-au sacrificat ceva din viață – visuri, carieră, dorințe de acumulare, pentru a se pune în slujba familiei. Doar că, de cele mai multe ori, acest gen de femei uită de ele însele și în loc să își afirme această calitate extrarordinară de sacrificiu, să fie mândre de capacitatea lor de a sluji, se îngrașă, nu se mai machiază, au probabil 15 perechi de blugi la fel, eventual tăiați deasupra gleznei, că au senzația că e mai comod, tricouri peste fund ca să le acopere colăceii de care se jenează sau mai rău, le invidiază mai mult sau mai puțin vocal pe femeile care au succes în carieră sau se întâlnesc cu prietenele la un prosecco.

Stilistic vorbind, da, ținutele în care apare Elisabeta Rizea sunt cam la fel: fustă sub genunchi, pulover cu nasturi și basma. La ocazii speciale purta întotdeauna ie. Și era tare mândră! Luptătoarea întotdeauna va purta haine comode și care să formeze o siluetă columnară, fără talie marcată, cu materiale țesute din plantele pământului. În plus, când ești crescut la sat, în credința creștină, când înveți ritmul soarelui pe cer și asculți inima pământului, înveți puterea geometriei. Noi le spunem elemente de stil când ne referim la carouri, dar pătratul simbolizează pământul și o astfel de femeie nu va accepta niciodată vreun fonfleu la modă sau neconvențional. Am păstrat silueta columnară, dar închisă în partea superioară de forma conținătoare a basmalei, însă am simțit nevoia de o catrință stilizată din plasă cu orificii mari, ca și cum a fost lucrată cu lână și andrele groase.

© Alex Gâlmeanu, Model Andreea Badea

Îmi amintește de momentele în care mă simțeam tare importantă și puternică, puteam să mut și munții care nu vor să se miște din loc, când mergeam la atelier și pe lângă indicații mai dădeam și lapte copiilor. Mă îmbrăcam în pantaloni cargo, în teniși și bluze mulate că pentru scurt timp se modificase cu plus și mărimea sutienelor. Timpul în care aș fi stat în leagăn în fața ferestrei pierzându-mă în ochii copiilor, timpul în care aș fi putut să frământ măcar o pâine dacă nu un cozonac cum făcea bunică-mea, timpul de zbenguială fără țintă e cel pe care îl regret cel mai mult.

E timp și e nevoie de copii cu mame mândre că sunt doar mame, atente nu doar la grijile copiilor, ci și la ale lor, ca într-un sacrificiu pe termen preferențial.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *