Energie bună și camere ascunse, ca secretele unei doamne

Cred că sunt o mare ghinionistă… mă atașez de oameni foarte tare și sufăr ani în șir când cineva dispare din preajma mea; dar compensez cu șansa de a nu mă atașa de locuri. Când eram studentă, într-un singur an m-am mutat de cinci ori, incluzând două orașe și o altă țară.

Locurile noi îmi schimbă energia, mă fac curioasă, îmi derulează filme despre ce a fost și ce ar putea să devină. Probabil am mutat atelierul de vreo șase ori, însă cel mai puțin am stat într-o casă de pe lângă Cașin, cu o curte imensă și gazon tocmai bun de garden party, însă de o liniște deprimantă. A urmat haosul din Piața Romană, cu sirene, mașini tamponate la semafoare, dar au fost zece ani de Idelier, de design și proiecte avangardiste, despre care încă mai aud ecouri.

Ultimii șase ani au adus nostalgia perioadei în care am lucrat la Levintza, unde casa era un continuu atelier și atelierul era acasă, într-un complex rezidențial aflat lângă un lac de la periferie. Acolo am trăit intens pregătind petreceri și evenimente private și mult mai intens am învățat să-mi ascult fetele, oricât de tare am țipat și eu și ele – beneficiul unui loc retras, nu te aude multă lume :).

Un singur lucru nu mi-a convenit în ultimii șase ani – deși îmi plăcea să merg desculță de acasă la atelier, mă frustra că nu prea mă vedea multă lume și orgoliul meu are încă nevoie de atenție; de la vecini am reușit să obțin doar o reacție neutră la felul în care mă îmbrăcăm.

Rareori mă opun vieții. Chiar și acum mi-e greu să spun că tot ce se întâmplă cu lumea de la începutul anului 2020 se va termina cu bine, dar am credința că există un motiv și un scop, unul bun, chiar dacă nevăzut pentru moment. Vânzările au scăzut dramatic, site-ul nu era o prioritate, unii clienți au renunțat la colaborare, ca urmare cheltuielile au devenit neacoperite. Care-i planul? Evident, scădem cheltuielile: nu mai cumpărăm materiale cu sutele de metri, nu mai mergem la târguri, căutăm un spațiu cu chirie mai mică… Și uite am început să-mi construiesc showroom-ul virtual, am refăcut site-ul, am adăugat blogul, pregătesc un canal de YouTube pe care să împărtășesc din experiența mea. Pentru că relațiile umane sunt mai importante ca oricând, am descoperit cât de minunat și de interesant e să personalizez relațiile cu clientele mele. Evident, a apărut și o nouă adresa a showroom-ului – strada Theodor Aman 38. Nu seamănă cu nimic de până acum, pare mare, spațios, are camere ascunse ca secretele unei doamne, cotloane rapid ocupate de baloți de materiale, cutii și cutiuțe, standere cu haine și… încă nu mă încape.

Am sărbătorit schimbarea cu un mic eveniment și pentru prima dată am adăugat și un caiet de vizite. La final, în liniște, cu un pahar de prosecco, m-am apucat să citesc mesajele și le-am mulțumit musafirelor mele în gând pentru toate urările de bine și succesul pe care mi-l doresc. Am citit că L.I. a avut primul job la 18 ani la Idelier și acum, la 30 de ani, poartă tot  haine de la mine și ar vrea să o îmbrac fabulos până la 100 de ani… hmmm… L.I., cu ce ne-om îmbrăca peste 70 de ani? N-am putut să o contrazic pe V.L., care crede că o vizită la showroom-ul meu e ca o călătorie spre sine și că hainele și texturile trezesc simțurile. Mi-au dat lacrimile când am aflat de la A.L. că mă folosește când are nevoie de mai multă încredere în sine, că-mi poartă hainele cu zâmbetul pe buze și spatele mai drept…

Cred că e de bine. Am schimbat, cu siguranță am evoluat. Vă aștept în Theodor Aman 38!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *