Ia și personalitatea

Am fost și eu furată de versatilitatea iei, a fotelor și brâielor combinate eclectic. În ultima decadă, am adunat piese diverse de prin târguri sau de la Muzeul Țăranului Român. Am cumpărat o grămadă de fuste și pălării etno de prin țările lumii, de pe care șterg praful sau pe care le-am folosit în câteva ședințe foto.

Când se apropie ziua națională începe marele scouting! O ie, mai originală, mai kitschoasă, o fotă sau măcar o bundiță sau o vestă. Până la urmă, 1 Decembrie vine, trece, ia e înghesuită în dulap și, dacă are noroc, mai rezistă și anul următor. Nu merge așa! Ori îți place, ori o urăști! Un element al costumului tradițional, măcar unul, dacă ar fi prezent în garderoba fiecărei femei, spiritul românesc ar prinde putere, iar nouă ne-ar crește stima de sine. Pentru că așa funcționează: o piesă tradițională este alcătuită din materialele venite din natura pământului, care în contact cu acest imens organ cu multiple sensibilități numit piele transmite mesaje spre creier. E anatomie, nu inventez nimic. Ce îi transmitem creierului nostru? Probabil că suntem români pe 1 Decembrie, el bietul se programează și ori intră în panică fiindcă nu mai știe unde e ia de anul trecut, ori în spending mode pentru o nouă achiziție.

Până să fie promovați designerii români – promovare la care am contribuit -, shoppingul se făcea de la Paris, Milano și Viena. Ce efecte a avut acest comportament? În primul rând, dar nu doar din cauza asta, au dispărut producătorii tradiționali de țesături, fabricile nu și-au creat propriul brand și au lucrat pentru brandurile occidentale. Designerii – mulți dintre ei – s-au străduit să se mențină pe piață, de multe ori fără vreun sprijin, autodidacți, mă refer la cei care nu s-au bucurat de diverse sponsorizări; unii dintre ei, extrem de talentați, nu au reușit să devină nume sonore. 

Nu e nimeni de blamat! E rezultatul cuceririi globale care, să fim onești, ține încă de la apariția creștinismului! Câtă frică le era propăvăduitorilor când veneau cu cădelnița cu tămâie și impuneau cămăși simple, fără broderii! Știau că fiecare împunsătură de ac lega destine, făcea sau desfăcea vrăji, fiecare culoare impunea o stare sau transmitea un mesaj despre și către. S-au făcut studii și chiar am fost și eu surprinsă să aflu, cu date și fapte, cum li s-a transformat viața africanilor sau aborigenilor colonizați de francezi sau englezi. E greu de dus să afli că tot ce ai învățat în familie e inutil și că trebuie să te tunzi, să te îmbraci și să te porți conform lumii civilizate. Contemporană cu epoca comunistă, am prins și eu din spiritul egalitarist al uniformei, în contrast cu moda pe care o admiram doar la TIB, că doar era marfă de export, deci un rău tolerat, care servea imperialiștilor și capitaliștilor… pfff… ce mi-ar fi plăcut să port ie atunci… nici măcar pe 23 August n-o făceam… apropo, purta cineva ie pe 23 August?

Să mai purtăm ie? Eu aș impune-o femeilor din politica românească, alternată evident cu fotă sau cămașă, în funcție de siluetă. Să avem vreun item tradițional în garderobă? E un must have. În sprijinul acestei idei, le amintesc pe cele mai autentice purtătoare ale iei – Regina Maria, Maria Tănase, Iulia Gorneanu – cele care onorează ia la adevărata valoare.

De 1 decembrie propun “piesa de rezistență – ia”. Pentru că transcende, peste timp și spațiu.

La mulți ani, România!

Credite foto: www.stirilekanald.ro, www.historia.ro, www.europafm.ro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *