Multe RE-uri și o schimbare de prefix

Gata, astrele și calendarul zic că m-am născut din nou. Sunt nou-nouță, gata de REinventare, adică tot eu, dar într-o versiune nouă, gata de REcunoaștere, pentru că după ce mă voi fi inventat din nou va trebui să merg la multe cursuri de recunoștință, dar nu voi fi niciodată gata să mai REzist. Nu mă voi mai opune, nu voi mai lupta împotrivi, e pierdere de timp, acumulare de frustrări și depresie. Este al doilea an consecutiv când plâng pentru că nu pot să fac o petrecere de ziua mea așa cum îmi doresc, pentru că… pandemie. Așa că respect pandemia și o las să treacă, ducă-se, pentru că mi-am învățat lecția. Am învățat să găsesc timp să fac ceva ce n-am mai făcut: din 13 februarie mi-am propus ca până în 13 martie să ofer în fiecare zi ceva. Am avut câteva zile în care m-am rătăcit, dar acum, trăgând linie, chiar am dat!  Am dat multe îmbrățișări celor pe care îi iubesc, multe Mulțumesc! necunoscuților, am pus oameni în contact pentru a-și rezolva diverse lucruri importante, am dat sugestii, am dat încredere, am onorat strămoșii, am dat consultații gratuite și un eveniment de vânzări cu mega reduceri, am oferit flori, am dat și niște lacrimi de frustrare și ciudă, cam multe că deh, nu mi-am imaginat cât e de greu să faci o petrecere în zilele astea, am dat toleranță și timp, mult timp pentru explicații, am găsit o nouă fundație la care să ajut și spre final am dat iertare. Ăsta a fost punctul culminant. Am iertat oameni și fapte și situații. Când am iertat s-au prăvălit imagini ale unor viitoruri nebănuite, dar extrem de posibile, le-am simțit până în celule și m-au făcut să plâng de fericire. Așa că, dragă pandemie, te respect, deși n-am dansat de doi ani pe mese de ziua mea, dar am o grămadă de ani s-o fac de acum înainte și mulțumesc că mi-ai dat ideea de a da, am primit un infinit de posibilități nebănuite. Și du-te! că am promis, nu mai rezist!

Mi-am propus ca ziua mea să dureze până pe 13 aprilie. Ce-o mai fi? Presimt că devine adictiv. 🙂

De fapt, sunt foarte speriată, REcunosc. Nu eram pregătită să împlinesc 50 de ani și parcă brusc au început să mă doară toate alea, și cred că am nevoie de dioptrii mai mari, dar mai am o șansă!!! Pe alte planete, unde anul durează mai puțin sau mai mult de 365 de zile, ori chiar în calendarul maiaș, pot avea ce vârstă vreau… pe unele am 30 de ani, iar pe altele adaug vreo 15 ani și plec în croazieră… hm, de fapt acum înțeleg că sunt foarte bine! Ce de lucruri bune urmează!!!

P.S. Inima roșie e luată fără a cere voie dintr-un restaurant din Ploiești… Cum se leagă ele lucrurile…  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *